Nu stiu daca exista conceptul de „muzica usoara clasica” insa asa ma raportez eu la muzica usoara romaneasca din anii ’80, cand un artist imbracat si aranjat „la 4 ace” – din respect pentru publicul pentru care canta – acompaniat de o orchestra de profesionisti, transmitea un mesaj complex si complet prin versuri ce „au ceva de spus”, o linie melodica sensibila, inspirata, si mai ales prin talent si sinceritate.
Mihaela Runceanu- Nu, nu mai vreau sa stiu Sala Radio 1986
O primavara capricioasa s-a intors la noi in urma cu o saptamana… cautam o raza de soare printre nori, asteptam sa se franga si ultimul strop de ploaie iar mugurii noi sa prinda curaj si sa iasa la lumina, sa se deschida pentru noi din nou…
Pana atunci, ne refugiem intr-un cantec, intr-o amintire, intr-o speranta!
Pentru ca pe 4 mai se implinesc 58 de ani de la nasterea artistei care in anii ’80 revolutiona muzica usoara romaneasca, am ales sa o sarbatorim in aceste frumoase zile de primavara si de innobilare spirituala prin apropierea sfintelor sarbatori de Pasti, cu un slagar pe care l-am fredonat si il mai fredonam inca si astazi: Mihaela Runceanu – De cate ori iti spun la revedere (Muzica: Marcel Dragomir; Text: Eugen Rotaru)
O capodopera a literaturii si muzicii romanesti: slagarul „Iarta” in interpretarea delicata si profunda a Mihaelei Runceanu alaturi de actorul Bogdan Stanoevici ce recita din frumoasele versuri ale poetului Tudor Arghezi.
De-abia plecasesi…
Voiam sa pleci, voiam si sa ramai.
Ai ascultat de gandul cel dintai.
Nu te oprise gandul fara glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi ramas?
Mihaela Runceanu, recital in cadrul festivalului Melodii ’87:
Mihaela Runceanu 